Elysia era o exploratoare aventuroasă și îndrăzneață care numea tărâmul misterios al Zephyriei casa ei. Foamea ei nesățioasă de descoperire și setea de întâlniri noi erau nelimitate, și ea căuta mereu teritorii neexplorate pentru a-și satisface pofta de rătăcire. Într-o zi fatidică, în timp ce Elysia își făcea drum printr-o pădure fermecătoare, s-a trezit înconjurată de o ceață desconcertantă care a luat-o spre un teren străin și necunoscut.
Pe măsură ce Elysia și-a deschis treptat ochii, s-a trezit complet scufundată într-un peisaj suprarealist și de altă lume care a lăsat-o într-o stare de uimire totală. Locul nu era altul decât Lumaria, un tărâm de frumusețe și farmec de neegalat, unde formațiuni cristaline masive se înălțau deasupra ei, cascade căzând de la înălțimi mari, și verdeață luxuriantă înflorind cât cuprinde cu ochii. Peisajul uluitor care o înconjura era atât de viu și captivant încât o făcea să simtă că este într-un vis. Cu toate acestea, în ciuda sentimentului copleșitor de admirație pe care l-a simțit, nu putea scăpa de sentimentul profund de dor și nostalgie care o cuprinsese. Tânjea să se întoarcă la lumea familiară pe care o lăsase în urmă, locul unde cu adevărat aparținea.
...